Taxele percepute într-un cămin de bătrâni, o instituție medico-socială sau într-o unitate care primește bătrânii pe o perioadă determinat[ sau nedeterrminată pot fi suportate prin ajutor social. Acest ajutor este primit în cazul în care cel care solicitantul nu dispune de resurse suficiente.

Serviciile sociale se adresează acelor persoane sau grupuri aflate într-o dificultate temporară. Protejarea categoriilor defavorizate natural – bătrâni, persoane cu handicap, văduve, orfani – este principalul obiectiv al serviciilor de asistență socială.

Din ce în ce mai multe persoane vârstnice trăiesc singure din cauză că membrii familiei lor s-au mutat în altă parte- într-o altă țară sau în alt oraș - sau pentru că au rămas văduve. Încurajată în numeroase alte domenii ale politicii europene sau naționale, mobilitatea, inclusiv cea transfrontalieră, reprezintă o provocare suplimentară pentru îngrijirea de lungă durată.

În acest context, o provocare mai special provine din numărul în creștere al cazurilor de demență, afecțiune care necesită un timp de îngrijire îndelungat și costuri ridicate de îngrijire, ca și din cel al cazurilor de depresie în rândul persoanelor vârstnice, asociată deseori cu demența și prezentând provocări asemănătoare pentru îngrijire. Din acest motiv, sunt necesare programe și instituții specializate precum căminele de bătrâni, în care aceste persoane să poată fi îngrijite cu demnitate și respect.

Beneficiarii serviciilor sociale furnizate în căminele publice pentru persoane vârstnice

Accesul unei persoane vârstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:

• necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, care nu poate fi asigurată la domiciliu;
• nu se poate gospodări singură;
• este lipsită de susţinători legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
• nu are locuinţă şi nu realizează venituri proprii.

Îngrijirea într-un cămin pentru persoane vârstnice a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă. 

Beneficiarii serviciilor sociale care sunt acordate într-un azil de bătrâni de stat sunt persoanele vârstnice care, din anumite motive, de natură economică în special, psihică sau fizică, se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile sociale și de a se întreține din următoarele motive sunt persoanele care:

• Nu au o familie sau nu se află în întreținerea unei persoane obligate la întreținere conform dispozițiilor legii în vigoare.
• Nu dispun de o locuință, nu au posibilitatea de a-și asigura condițiile minime de locuit pe baza propriilor resurse.
• Nu realizează un venit propriu sau veniturile nu sunt suficiente pentru a-și asigura îngrijirea.
• Nu se poate gospodări de una singură sau necesită îngrijire de specialitate.
• Datorită bolii sau unei stări fizice precare, nu se poate gospodări de una singură.

Beneficiarii serviciilor sociale într-un cămin de bătrâni sunt persoanele cu cetățenia română ce au domiciliul sau reședința în județul în care se află și căminul de bătrâni sau cetățenii români fără domiciliu. Acești beneficiari mai pot fi cetățeni ai altor state dar și apatrizii și pot beneficia de servicii sociale, conform cu prevederile tratatelor și acordurilor la care țara noastră este parte dacă au domiciliul sau reședința în județul în care se află căminul de bătrâni.