Autoritățile administrației publice locale din marile orașe și nu numai fac în repetate rânduri solicitări de a fi sprijinite pentru susținerea financiară a căminelor pentru bătrâni iar aceste solicitări sunt complet justificate deoarece contribuțiile beneficiarilor nu acoperă cheltuielile de funcționare ale căminelor de bătrâni.
Finanțarea centrelor pentru bătrâni se realizează în general din bugetul local, din contribuția beneficiarului și/sau, în funcție de fiecare situație în parte, a familiei acestuia și din bugetul de stat. Persoanele care realizează un venit și, după caz, aparținătorii legali acestora, au obligația de a contribui la costurile serviciilor sociale de care beneficiază. În cazul în care nu au un venit sau nu au niciun susținător legal care să susțină întreținerea lor sau dacă venitul lor nu permite asigurarea contribuției lunare, serviciile vor fi asistate gratuit, costurile fiind susținte din bugete publice.
Drept urmare, chiar dacă există situații în care vârstnicul plătește contribuția în întregime, contribuție stabilită de consiliul local, cheltuielile necesare pentru ca un cămin de bătrâni să funcționeze în parametri optimi rămân neacoperite.
Finanţarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice se asigură pe următorul principiu: acela al împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrală şi cea locală.
- finanţarea activităţilor de asistenţă socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
- cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţă socială din zone defavorizate;
- finanţarea cheltuielilor curente ale căminelor pentru persoane vârstnice;
- finanţarea programelor de interes naţional destinate dezvoltării şi sustenabilităţii serviciilor sociale pentru persoanele vârstnice;
- alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
Cum sunt stabilite costurile pe care le implică internarea unui vârstnic într-un cămin de bătrâni?
Autoritățile publice locale sunt cele care calculează costurile privind îngrijirea unui vârstnic într-un cămin de bătrâni. Mai precis, consiliile locale sau consiliile județene sunt cele care stabilesc costul mediu lunar de întreținere dar și cuantumul contribuției lunare de întreținere datorate persoanei vârstnice îngrijite în căminul de bătrâni. Acest cost se stabilește în fiecare an înainte de a se adopta bugetele proprii.
Costul mediu lunar se va stabili în funcție de gradul de dependență al persoanei vârstnice în baza cheltuielilor de întreținere.
Cât plătesc vârstnicii sau aparţinătorii lor pentru internare într-un cămin public?
Contribuţia lunară de întreţinere a rezidenţilor din căminele de bătrâni reprezintă maxim 60% din valoarea veniturilor personale lunare, în acest caz, din pensie. Totuşi, această contribuţie nu trebuie să depășească costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin în parte. Dacă nici vârstnicul şi nici susţinătorii legali ai acesteia nu dispun de venituri, îngrijirea acestuia se va suporta din bugetul local.
Cheltuielile curente şi de capital ale căminelor pentru persoane vârstnice se asigură din venituri extrabugetare şi din subvenţiile acordate de la bugetul de stat, conform articolului 18, alineatul (5) din Legea nr.17/2000 privind asistenţa socială a persoanelor vârstnice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
De la bugetul de stat se vor aloca fonduri pentru completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor de bătrâni, atunci când resursele bugetelor locale sunt insuficiente, precum şi pentru alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
