Comunicarea cu cei din jur este un lucru esențial pentru fiecare dintre noi pentru a țese unele legături și pentru a ne face înțeleși. Dar, odată cu trecerea timpului, capacitatea noastră de a comunica așa cum trebuie se poate diminua și diferențele între generații sau problemele ce pot apărea din cauza înaintării în vârstă pot limita și ele schimburile.

Pentru a dialoga sau comunica așa cum trebuie cu un pacient vârstnic, trebuie să știm cum să ne adaptăm particularităților lor, dar și cum să îi abordăm fără să îi vexăm.

Calitatea comunicării cu pacientul vârstnic contribuie la felul în care răspunzi nevoilor sale cu justețe.

Este foarte important astfel să știm cum să adaptăm felul în care comunicăm pentru a putea stabili cele mai frumoase relații, dar și pentur a ajuta pacienții mai în vârstă să se bucure de o stare de bine și să își mențină sănătatea. Comunicarea chiar poate să stimuleze funcțiile cognitive ale acestora și le poate ameliora calitatea vieții. 

Trebuie să se țină cont de patologiile lor. Pentru a stabili o comunicare eficientă cu un pacient vârstinic, va trebui să ții cont de diversele patologii cauzate de îmbătrânire care îi pot afecta capacitățile de a înțelege sau de a se face înțeles.

Degradarea stării de sănătatea, pierderea auzului, a vederii sau a memoriei, sunt principalele obstacole. În cazul în care există și unele tulburări ale funcțiilor cognitive, precum maladia Alzheimer sau alte tipuri de demență, comunicarea devine și mai dificilă. Patologiile pot afecta vorbirea sau memoria.

Este foarte important să adaptezi mesajul și felul în care te adresezi interlocutorului, care este un vârstinic în acest caz. Tonul comunicării trebuie și el să fie ajustat. Dar, nu trebuie să te adresezi cu condescendență, nici nu trebuie să îl infantilizezi deoarece acest lucru îl poate irita.

Respectarea pacienților vârstnici, tratarea lor ca de la egal la egal va duce la o comunicare sănătoasă și afectivă.

Tonul vocii trebuie să fie și el adaptat pentru a articula bine cuvintele și pentru a se face înțeleși. Trebuie să se vorbească cât mai clar cu putință, fără obstacole sau intermediari pentru a se putea păstra contactul vizual.

Volumul vocii este important, dar trebuie să știi cum să îl dozezi în funcție de pacientul vârstnic cu care vorbești. Să vorbești cu un astfel de pacient nu înseamnă însă să urli.  

Ambianța sau locul unde au loc conversațiile sunt la fel de importante. Locul trebuie să fie unul calm, fără zgomote sau lucuri care pot distrage atenția. 

Formulele și structurile de frază trebuie să fie cât mai simple și cât mai precise. Poți reformula sau adresa unele întrebări dacă ai impresia că pacientul vârstnic nu a înțeles ceea ce vrei să îi transmiți. 

La fel de important este să fii mereu zîmbitor și să ai multă răbdare. Să comunici cu un pacient vârstnic necesită deci răbdare și timp. Este important să rămâi calm pentru a transmite liniște și seninătate. Nu uita de zâmbet. Zâmbetul dă dovadă de înțelegere și liniștește și el. Limbajul non-verbal are deci și importanța sa atunci când se comunică cu pacienții vârstnici.

Camin Banciu