acte asistenţa socialăVârstnicii reprezintă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi speciale și beneficiază de măsuri de asistență socială. România are o speranță de viață de 75 de ani, cu 8 ani mai redusă decât în țări precum Olanda sau Spania. Pentru a recupera acest deficit, țara noastră trebuie să își orienteze politicile sociale astfel încât să îmbunătățească viața vârstnicilor, să le ofere condițiile necesare unui trai decent.

Îngrijirea vârstnicilor într-un cămin de bătrâni reprezintă o măsură de asistență socială. Cu alte cuvinte, este o activitae care se poate desfășura doar sub forma serviciilor sociale. Pentru siguranța vârstnicilor, îngrijirea acestora se va desfășura în cămine licențiate.

Odată cu înaintarea în vârstă, autonomia se diminuează și dependența se poate instala. Pentru a ameliora viața de zi cu zi a persoanelor care încep să își piardă autonomia, căminul de bătrâni este o soluție potrivită. Există cămine de bătrâni de stat și cămine de bătrâni private. Pe care din ele le alegem și pe ce criterii ne bazăm?

Autoritățile administrației publice locale din marile orașe și nu numai fac în repetate rânduri solicitări de a fi sprijinite pentru susținerea financiară a căminelor pentru bătrâni iar aceste solicitări sunt complet justificate deoarece contribuțiile beneficiarilor nu acoperă cheltuielile de funcționare ale căminelor de bătrâni.

Finanțarea centrelor pentru bătrâni se realizează în general din bugetul local, din contribuția beneficiarului și/sau, în funcție de fiecare situație în parte, a familiei acestuia și din bugetul de stat. Persoanele care realizează un venit și, după caz, aparținătorii legali acestora, au obligația de a contribui la costurile serviciilor sociale de care beneficiază. În cazul în care nu au un venit sau nu au niciun susținător legal care să susțină întreținerea lor sau dacă venitul lor nu permite asigurarea contribuției lunare, serviciile vor fi asistate gratuit, costurile fiind susținte din bugete publice.

Persoana in varsta picteazaPersoanele în vârstă pot câștiga mai multă autonomie și independență prin terapia ocupațională, o metodă nemedicamentoasă ce a demonstrat efecte pozitive, mai ales pentru cei cu diverse afecțiuni, demență sau boala Alzheimer. Conform unor studii recente, această abordare contribuie semnificativ la îmbunătățirea calității vieții.

Terapia ocupațională poate face parte din pachetul de servicii sociale oferite de cămine rezidențiale, unde activitățile adaptate (muncă manuală, exerciții cognitive, jocuri) sprijină recuperarea și menținerea capacităților. De asemenea, centre de integrează astfel de terapii în programele lor, contribuind la dezvoltarea abilităților funcționale ale rezidenților.

În mod concret, terapia ocupațională constă în stimularea anumitor activități ale persoanelor bolnave sau în menținerea autonomiei lor într-o manieră securizată și eficientă, ținându-se cont de obiceiurile lor de viață, dar și de mediul lor.

Taxele percepute într-un cămin de bătrâni, o instituție medico-socială sau într-o unitate care primește bătrânii pe o perioadă determinat[ sau nedeterrminată pot fi suportate prin ajutor social. Acest ajutor este primit în cazul în care cel care solicitantul nu dispune de resurse suficiente.

Serviciile sociale se adresează acelor persoane sau grupuri aflate într-o dificultate temporară. Protejarea categoriilor defavorizate natural – bătrâni, persoane cu handicap, văduve, orfani – este principalul obiectiv al serviciilor de asistență socială.

Subcategorii

Camin Banciu